Observarea și determinarea precisă a traiectoriei bucăților de rocă ce rătăcesc prin spațiu reprezintă în continuare o provocare majoră pentru astronomi. Uneori însă, un astfel de obiect rezervă o surpriză neașteptată, care pune sub semnul întrebării clasificările obișnuite. Cel mai recent exemplu în acest sens este corpul ceresc denumit 1998 SH2, care timp de decenii a fost considerat un asteroid obișnuit, până când cercetătorii și-au dat seama că au de-a face, de fapt, cu o cometă întunecată.

Davide Farnocchia, cercetător la Jet Propulsion Laboratory al NASA, și echipa sa au publicat această descoperire uluitoare în revista Nature Astronomy. Multă vreme, oamenii de știință au crezut că această rocă spațială de 380 de metri este un asteroid absolut banal, a cărui orbită o cunosc cu precizie. Cu toate acestea, cele mai recente observații au arătat că realitatea este mult mai complexă – 1998 SH2 este, de fapt, unul dintre cei mai fascinanți hibrizi din astronomie, care se comportă simultan ca asteroid și ca cometă.

Linia de demarcație dintre asteroizi și comete a fost întotdeauna neclară în manualele de astronomie, deoarece coma caracteristică a cometelor, norul de gaz și praf, este adesea extrem de palidă. Cazul lui 1998 SH2 ilustrează însă perfect cât de ușor poate fi înșelătoare această distincție. Obiectul nu a prezentat niciun semn de cometă decenii la rând, până când o discrepanță între calculele gravitaționale și observațiile radar i-a dezvăluit adevărata natură.

Pe urmele abaterii neașteptate

În august 2025, 1998 SH2 s-a apropiat de Pământ la o distanță sigură de aproximativ 0,02 unități astronomice. Astronomii au dorit să examineze mai detaliat obiectul cu ajutorul antenei radar DSS-14 de 70 de metri a Observatorului Goldstone, însă în datele radar nu era nicio urmă a asteroidului. Această absență a provocat o mare nedumerire, deoarece, pe baza calculelor orbitale, se știa exact unde ar fi trebuit să se afle.

În cele din urmă, pe 31 august, Observatorul Southern Observatory for Near Earth Asteroids Research din Brazilia a redescoperit roca. Surpriza a fost uriașă: corpul ceresc se afla la 153 de secunde de arc (190 de kilometri) distanță de locul în care ar fi trebuit să fie conform calculelor de dinamică orbitală. În lumea măsurătorilor astronomice, aceasta reprezintă o inexactitate uriașă, oferind totodată o explicație pentru care antena radar nu a putut să-l detecteze.

S-a luat în calcul posibilitatea efectului Yarkovsky, dar perturbațiile non-gravitaționale observate erau de zece ori mai mari decât maximul pe care l-ar putea produce acest efect pentru un obiect de asemenea dimensiuni. Această contradicție a arătat clar că la mijloc se afla un alt proces. Dr. Farnocchia și echipa sa și-au dat seama rapid că explicația constă în emisia de gaze (outgassing), fenomenul caracteristic cometelor.

Pericolul ascuns al cometelor întunecate

Procesul de emisie de gaze (outgassing) se declanșează atunci când o cometă se apropie de Soare, iar temperatura internă crește suficient pentru ca lichidele din interior să sublimeze. Presiunea gazelor acumulate străpunge în cele din urmă pereții de rocă, generând un nor de praf și gaz, numit comă. În cazul lui 1998 SH2, cercetătorii au descoperit strălucirea palidă a cozii de cometă, care se întindea pe circa 20 de secunde de arc față de nucleu, utilizând Telescopul Canada-France-Hawai’i și Very Large Telescope, prin suprapunerea unor imagini cu expunere lungă.

Analiza detaliată a cozii a relevat și alte aspecte interesante. Majoritatea particulelor de praf aveau un diametru de aproximativ 400 de micrometri, iar emisia lor a avut loc între 29 august și 7 septembrie 2025. Vârful de activitate a survenit însă abia la săptămâni după periheliu, ceea ce sugerează că gheața care a generat emisia de gaze era ascunsă adânc sub suprafața obiectului. Această descoperire este cu atât mai remarcabilă cu cât, pentru prima dată, s-a reușit prezicerea caracterului cometar al unui obiect exclusiv pe baza abaterii orbitei, urmată de confirmarea prin observații.

Poate cel mai important mesaj al studiului atrage însă atenția asupra pericolului potențial al cometelor întunecate. În prezent, sunt înregistrate aproximativ 285 de obiecte din apropierea Pământului, clasificate ca asteroizi potențial periculoși (PHA), care se deplasează pe orbite de tip cometar. Dacă vreunul dintre acestea ar începe un proces de outgassing similar cu cel al lui 1998 SH2, modelele de prognoză a impactului ar fi puse în fața unor provocări majore. Forțele gravitaționale și efectul Yarkovsky pot fi simulate cu precizie, însă emisia de gaze este un proces haotic, dependent de structura internă, aproape imposibil de calculat anticipat. Cercetătorii subliniază că esențială este monitorizarea continuă și înregistrarea imediată a accelerațiilor neașteptate, pentru a putea fi pregătiți din timp pentru riscurile reale pe care le prezintă rocile spațiale ce se îndreaptă spre Terra.

Sursa: Universetoday.com