Mostrele colectate de misiunea chineză Chang’e-6 oferă o perspectivă fără precedent asupra trecutului feței ascunse a Lunii, o latură misterioasă a satelitului nostru. Aceste mostre de rocă și regolit nu dezvăluie doar istoria geologică a suprafeței, care diferă semnificativ de cea a feței vizibile. Investigațiile scot la iveală și faptul că cele două emisfere interacționează fundamental diferit cu vremea spațială, ceea ce se manifestă prin condițiile distincte de impact ale particulelor de vânt solar.

Timp de decenii, cercetătorii s-au confruntat cu un obstacol major, deoarece lipsa mostrelor de pe fața ascunsă îi împiedica să realizeze analize comparative directe. Un studiu recent a demonstrat acum empiric, pentru prima dată, că magnetosfera terestră este responsabilă pentru diferențele observate între cele două emisfere. Această descoperire revoluționează cunoștințele noastre despre dinamica sistemului Soare-Pământ-Lună, întrucât aceste informații s-au conservat în regolitul selenar vreme de miliarde de ani.

Echipa de cercetători chineză a examinat izotopii gazelor nobile din mostre și a stabilit că fața ascunsă a fost supusă unui bombardament semnificativ mai intens și mai energetic. Cheia diferenței constă în modul în care particulele vântului solar ajung la suprafața Lunii, amprenta acestui proces fiind păstrată până astăzi în granulele solului. Descoperirea oferă o arhivă naturală unică pentru studierea proceselor cosmice din trecutul îndepărtat.

Scutul magnetic și amprenta diferențiată a gazelor nobile

În ultimii circa 4,5 miliarde de ani, Luna a fost expusă continuu bombardamentului produs de vântul solar, un flux de plasmă alcătuit în principal din protoni și electroni. În timp ce Pământul este protejat eficient de magnetosferă și atmosferă, Luna, lipsită de aer, primește aceste particule direct, iar ele lasă urme în regolit. Cele 1.935 de grame de mostre aduse de Chang’e-6 din bazinul Polul Sud-Aitken au făcut posibilă prima comparație directă.

Cercetătorii au analizat concentrația și compoziția izotopică a heliului, neonului, argonului, kriptonului și xenonului. Rezultatele au indicat că semnătura izotopică a neonului este deosebit de grăitoare: raportul 20Ne/22Ne este semnificativ mai mic pe fața ascunsă decât cel măsurat în mostrele colectate de misiunile Apollo de pe fața vizibilă. Acest raport se apropie de valoarea teoretică așteptată după o implantare puternică de vânt solar, constituind o dovadă clară a bombardamentului intensificat.

Și în cazul kriptonului și xenonului s-au constatat diferențe semnificative. La încălzirea mostrelor de pe fața ascunsă, xenonul a fost eliberat preponderent la temperaturi înalte, într-un singur vârf. Acest comportament contrastează puternic cu mostrele Chang’e-5 din regiunea Oceanus Procellarum, care au prezentat vârfuri atât la temperaturi joase, cât și la temperaturi înalte. Acest lucru sugerează că ionii vântului solar au pătruns mult mai adânc în regolitul feței ascunse, semn al unei energii de impact mai mari.

Efectul de frânare al învelișului magnetic și arhiva străveche

Explicația fenomenului a fost găsită de oamenii de știință în zona de coliziune din jurul magnetosferei terestre, numită magnetosheath. Atunci când Luna traversează această regiune tampon, viteza vântului solar scade de la aproximativ 400 de kilometri pe secundă la circa 200 de kilometri pe secundă. Acest flux de particule frânate, cu energie mai mică, lovește în principal fața vizibilă a Lunii, ceea ce duce la o înglobare mai superficială în granulele de sol.

În schimb, fața ascunsă, orientată permanent departe de Pământ, este expusă direct particulelor de vânt solar de mare energie, fără nicio frânare. Studiul a oferit astfel prima dovadă empirică directă a efectului de reducere a vitezei exercitat de magnetosfera terestră, efect care s-a imprimat definitiv în regolitul selenar. Această descoperire confirmă că interacțiunile din sistemul Soare-Pământ-Lună sunt mult mai complexe decât se credea anterior.

Informațiile conținute în mostre funcționează ca un fel de arhivă miliardară, deschizând o fereastră spre înțelegerea vremii spațiale și a dinamicii antice a sistemului Pământ-Lună. Cercetarea nu doar luminează trecutul, ci oferă și date fundamentale pentru rafinarea modelelor proceselor din mediul nostru cosmic, demonstrând cum suprafața Lunii a păstrat detaliile fine ale mecanicii cerești de odinioară.

Sursa: Universetoday.com

Sursa foto: : Zhang, X. et al. (2026)