În domeniul observațiilor spațiale, unul dintre cele mai importante instrumente în dezvoltare este Roman Space Telescope, care treptat își trezește sistemele în timp ce NASA pornește la început instrumentele. Telescopul, cu un nume inspirat din roman, a fost lansat la data de 30 august și se află în drumul său către punctul L2, o zonă calmă situată la aproximativ un milion de mile de Pământ. Acolo, cu fața spre noaptea cerului, cele două instrumente principale — Wide Field Instrument și Coronagraph Instrument — vor opera în condiții optime pentru observații avansate ale universului. În această fază de comisionare, niciun instrument nu poate încă efectua observații științifice, iar echipele efectuează calibări și teste, iar semnalele inițiale de funcționare sunt confirmate de echipele NASA.

Acest moment reprezintă un pas important pentru Goddard Space Flight Center, pentru BAE Systems, Teledyne și pentru centrele științifice partenere, care cooperează strâns la această misiune. Activarea WFI și a coronagraphului nu înseamnă încă începutul observațiilor științifice, însă marchează progresul conform planului și indică faptul că misiunea avansează către obiectivele sale cu încredere, într-un ritm controlat.

WFI este o cameră infraroșie de 300 de megapixeeli, capabilă să cartografieze porțiuni mari ale cerului, să realizeze instantanee rapide ale Universului, să studieze energia întunecată și să cartografieze distribuția materiei în cosmos. Dispozitivul utilizează 18 detectoare infraroșii, iar detectoarele sunt sincronizate pentru a forma o suprafață de senzori de dimensiunea unui laptop. În concepție, această cameră poate facilita atât observații rapide, cât și observații pe scară largă ale cerului.

Primele etape ale WFI în faza de punere în funcțiune

Înainte de a porni WFI, suprafața instrumentului a fost uscată și curățată timp de aproximativ zece zile pentru a elimina reziduurile de pe timpul transportului sau instalării. Dispozitivul a fost menținut inițial într-un mediu relativ cald, la aproximativ -65°C, pentru a asigura stabilitatea structurii.

Vineri, 11 septembrie, inginerii au oprit încălzirea pentru ca sistemul de detecție să se răcească până la aproximativ -143°C (-225°F). În acel moment detectoarele infraroșii urmau să devină operaționale, iar răcirea va continua spre condițiile de funcționare planificate, în jur de -183°C.

Coronagraphul este dirijat de Caltech/IPAC Coronagraph Command Center din Pasadena, unde operatorii pot monitoriza de la distanță atât aspectele electronice, cât și mecanice ale instrumentului. Acest instrument reprezintă o componentă-cheie a misiunii, deoarece, prin blocarea luminii stelelor, poate detecta semnalul mult mai slab al planetelor aflate în jurul lor.

Primele etape ale coronagraphului și teste

Testele au inclus încălzirea temporară a dispozitivului la aproximativ 22°C pentru a simula condițiile de pe Pământ și pentru a testa oglinile deformabile și celelalte componente ale sistemului. În paralel, au fost efectuate proceduri de decontaminare, iar dispozitivul a trecut prin 30 de zile de inspecții și verificări de calibrare. Concluzia a fost că, în condiții limitate, coronagraphul funcționează în mod fiabil.

Eric Cady, inginer optic la NASA Jet Propulsion Laboratory, a explicat că procesul de decontaminare urmărește eliminarea materialelor străine de pe suprafețele senzorilor pentru a asigura cea mai bună performanță posibilă. Decontaminarea coronagraphului va continua 30 de zile, iar după acest interval vor urma calibrații ulterioare. Conform planului, primele imagini științifice pot apărea la începutul anului 2027, iar progresele proiectului sunt sprijinite de economia de combustibil obținută în timpul corecțiilor timpurii, ceea ce poate prelungi durata de funcționare a telescoapului până la aproximativ 22 de ani.

Planificarea misiunii prevede că, după finalizarea etapelor de decontaminare și calibrare, observațiile științifice efective vor demara. Comunitatea științifică românească și partenerii internaționali vor monitoriza evoluția misiunii spre punctul L2, deoarece datele pot contribui la înțelegerea energiei întunicate și la crearea de hărți ale distribuției materiei în univers.

Perspectivele misiunii și calendarul

Planurile pentru viitor includ ca primele imagini științifice să fie publicate la începutul anului 2027, iar telemetria și testele viitoare vor confirma dacă WFI și coronagraphul pot atinge obiectivele. În plus, disponibilitatea combustibilului pe termen lung poate susține monitorizări pe o perioadă extinsă.

În acest context, misiunea promite să aducă date care să avanseze înțelegerea cosmosului și să deschidă o nouă eră a observațiilor cosmice.