NASA a reușit să prelungească misiunea sondei spațiale Voyager-2, aflată deja la venerabila vârstă de 48 de ani, pentru încă un an. Inginerii au realizat o modificare ingenioasă a managementului energetic, permițând tuturor celor trei instrumente științifice rămase să continue să funcționeze, în ciuda scăderii continue a puterii furnizate de sursa de energie. Decizia crucială amână momentul în care o nouă componentă ar fi trebuit să fie oprită, extinzând faza activă de colectare a datelor din spațiul interstelar.

Voyager-2 și sonda sa geamănă, Voyager-1, au fost lansate în 1977 și funcționează pe baza unor generatoare termoelectrice cu radioizotopi, care transformă căldura rezultată din dezintegrarea plutoniului în electricitate. Această sursă de energie nucleară pierde însă aproximativ patru wați pe an, obligând specialiștii să se confrunte constant cu provocarea distribuirii unui buget energetic tot mai mic. Situația a devenit atât de critică, încât din 2024 ambele sonde au fost nevoite să oprească definitiv câte două instrumente științifice.

Inițial echipată cu zece instrumente, Voyager-2 mai are astăzi doar trei active. Fără această ultimă intervenție, sonda ar fi trebuit să dezactiveze un nou instrument chiar în acest an. Pentru a proteja sistemele vitale, inginerii NASA au decis să oprească anumite componente care nu efectuează măsurători științifice și să introducă soluții alternative cu un consum mai redus pentru încălzirea sondei, câștigând astfel cel puțin un an de viață suplimentar pentru misiune.

Operațiunea „Big Bang” și planurile de viitor

Strategia de economisire a energiei, poreclită de ingineri „Big Bang”, a făcut posibil ca toate cele trei instrumente rămase pe Voyager-2 să poată colecta în continuare date prețioase din mediul interstelar. În cadrul acestei manevre, au fost decuplate echipamentele cu rol non-științific ce reglau temperatura sistemelor de la bord, fiind înlocuite cu proceduri care necesită mai puțină energie, dar care oferă totuși protecția minimă necesară în mediul glacial al spațiului cosmic.

Comunicatul NASA a subliniat că rezervele de energie ale sondelor au ajuns la un nivel extrem de scăzut, ceea ce impune echipei de ingineri luarea unor decizii constante de management energetic. Oprirea sistemelor neesențiale a devenit inevitabilă, dar specialiștii depun toate eforturile pentru ca recoltarea de date științifice să continue cât mai mult timp posibil. Planurile prevăd ca, în lunile următoare, modificări similare să fie aplicate și sondei Voyager-1.

Comunicarea reprezintă o provocare din ce în ce mai mare, căci un semnal are nevoie de aproape 24 de ore pentru a parcurge distanța dintre Pământ și sonde. Voyager-2 se găsește în prezent la aproximativ 142 de unități astronomice de planeta noastră, adică de 142 de ori distanța dintre Pământ și Soare, în timp ce geamăna sa, Voyager-1, se îndepărtează prin întunericul nesfârșit la aproape 171 de unități astronomice.

Călătorie istorică dincolo de marginea Sistemului Solar

Cele două sonde Voyager au fost lansate inițial pentru a profita de o rară aliniere a planetelor exterioare. Ambele vehicule au survolat mai întâi Jupiter și Saturn, captând imagini de o claritate fără precedent ale giganților gazoși și ale sateliților lor. Ulterior, Voyager-1 s-a ridicat deasupra planului principal al Sistemului Solar, în timp ce Voyager-2 și-a continuat călătoria istorică spre Uranus și Neptun, oferind primele date directe despre acești giganți de gheață.

Voyager-2 a efectuat ultimul său survol planetar în 1989, dar misiunea sa era departe de a se fi încheiat. Sonda a pătruns în spațiul interstelar în 2018, urmându-și sora geamănă, care ajunsese acolo încă din 2012. De atunci, ambele dispozitive acționează ca cei mai îndepărtați emisari ai omenirii, efectuând măsurători unice în regiunea de dincolo de heliopauză, pe care niciun alt instrument nu le poate realiza în prezent.

Deși epuizarea rezervelor de plutoniu va marca inevitabil sfârșitul misiunii, inginerii NASA încearcă să valorifice la maximum fiecare watt de energie. Această ultimă soluție ingenioasă demonstrează că, grație planificării meticuloase și creativității tehnice, o tehnologie veche de aproape jumătate de secol poate încă să ofere surprize și să transmită informații valoroase din sferele necunoscute ale spațiului interstelar.
Sursa: Space.com