Actual · Filme · Auto · Tehnologie

Simulările computerizate oferă cea mai bună explicație de până acum pentru micile puncte roșii din Univers

Imaginile profunde realizate de telescopul spațial James Webb au scos la iveală numeroase galaxii mici, cu o strălucire roșiatică, mult mai abundente decât se anticipase. Aceste obiecte, denumite „mici puncte roșii”, erau deosebit de frecvente în universul timpuriu, apărând în număr mare la aproximativ 600 de milioane de ani după Big Bang. După circa 1,5 miliarde de ani, numărul lor a început însă să scadă rapid.

La început, cercetătorii au presupus că aceste obiecte ar putea fi quasari timpurii, adică galaxii alimentate de găuri negre active din centrele lor. Ipoteza era dificil de conciliat cu faptul că într-un interval atât de scurt ar fi trebuit să se formeze un număr foarte mare de găuri negre supermasive. Au fost propuse și alte explicații, printre care galaxiile compacte, bogate în stele, sistemele încărcate cu praf, stelele supergigante și așa-numitele stele-găuri negre.

Daniel Whalen, cercetător la Institutul de Cosmologie și Gravitație al Universității din Portsmouth, a colaborat cu o echipă internațională pentru a realiza simulări cosmologice menite să explice fenomenul. Rezultatele sugerează că punctele roșii ar putea fi galaxii ale căror găuri negre centrale s-au format prin prăbușirea unor stele primordiale supermasive. Studiul a fost publicat în revista Astrophysical Journal Letters.

De ce este dificilă formarea directă a unei găuri negre?

Modelele anterioare au reușit să explice anumite caracteristici ale punctelor roșii, însă nu au oferit o interpretare unitară a tuturor observațiilor. Potrivit teoriei prăbușirii directe, semințele găurilor negre supermasive se formează din nori uriași de gaz rece. Deși acest model corespunde mai multor date obținute de telescopul Webb, condițiile necesare pentru declanșarea procesului ridică în continuare probleme importante.

Pe măsură ce norul de gaz se răcește, acesta tinde să se fragmenteze în regiuni mai mici, din care s-ar forma mai degrabă grupuri de stele primordiale, cunoscute drept stele din populația a III-a. Pentru ca fragmentarea să fie evitată, norul trebuie să rămână fierbinte. Acest lucru ar necesita radiație Lyman-Werner cu o intensitate potrivită, provenită de la o galaxie din apropiere în care se formează stele și care distruge moleculele de hidrogen, unul dintre principalii agenți de răcire ai gazului.

Straturile exterioare ale norului aflat în proces de compactare pot absorbi însă această radiație, protejând regiunile interioare. Prin urmare, pentru menținerea unei temperaturi ridicate în întregul nor ar putea fi necesară o radiație mult mai intensă decât se presupunea. În plus, radiația emisă de gaura neagră deja formată, precum și fluxurile de materie provenite din discul de acreție și din jeturi, pot încetini acumularea și creșterea ulterioară.

Ce dezvăluie noile simulări?

Modelul echipei de cercetători indică faptul că în centrul punctelor roșii se află galaxii active, ale căror găuri negre s-au format prin prăbușirea unor stele primordiale supermasive. Găurile negre sunt înconjurate de discuri de gaz dense și foarte masive, care ascund în mare parte obiectul central. Aceste învelișuri gazoase captează razele X cu energie ridicată, în timp ce o parte din lumina vizibilă, ultravioletă și infraroșie poate străbate structura.

Modelul oferă și o explicație pentru componenta albastră neobișnuită observată în spectrul acestor obiecte de telescopul Webb. Aceasta ar putea proveni de la lumina stelelor înghesuite în discurile unor galaxii mici. Potrivit simulărilor, până la o sută de milioane de stele s-ar putea concentra într-o regiune cu un diametru de numai 500 de ani-lumină, ceea ce corespunde dimensiunilor și strălucirii observate în cazul punctelor roșii.

Conform calculelor, găurile negre centrale ar avea o masă de aproximativ zece milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui, mult sub estimările anterioare, care permiteau valori de până la o sută de milioane de mase solare. Cercetătorii consideră că aceste obiecte ar putea păstra imaginea momentului în care s-au format primele găuri negre supermasive. Simulările oferă astfel o explicație amplă și compatibilă cu observațiile actuale, însă natura exactă a punctelor roșii va necesita investigații suplimentare.


Sursa: Universetoday.com


Sursa foto: : NASA/ESA/CSA/STScI/D. Kocevski (Colby College)

Share with