Planurile pentru misiuni spre Lună și Marte modelează în continuare explorarea spațială, iar transporturile comerciale în spațiu devin din ce în ce mai frecvente. Din acest motiv este esențial să dezvoltăm proceduri medicale care să gestioneze eficient riscurile pentru sănătate pe durata zborurilor îndelungate. Pe lângă lupta împotriva radiației, a pierderii osoase și a atrofiei musculare, este necesară și diagnosticul rapid al leziunilor și bolilor. Scopul este să menținem sănătatea astronauților și o calitate a vieții pe termen lung, toate acestea cu ajutorul instrumentelor în evoluție ale medicinei spațiale.

Într-un efort internațional, o echipă multidisciplinară a efectuat prima radiografie cu raze X într-o misiune spațială comercială, deschizând un nou capitol în posibilitățile de diagnostic în spațiu.

Ultrasonografia a fost timp de peste patru decenii una dintre cele mai de încredere metode de imagistică în îngrijirea spațială, însă are limitările sale. Pe măsură ce misiunile devin mai lungi și mai îndepărtate, crește necesitatea unei diagnostici fiabile prin radiografie cu raze X.

Contextul cercetării și participanții

Cercetarea a fost condusă de Dr. Sheyna Gifford, profesoară la departamentul de medicină spațială al Mayo Clinic, care a coordonat colaborarea internațională.

Proiectul a implicat numeroase instituții: UCSD, Stanford, Radiology Logistics Seattle, MIT Institute for Medical Engineering and Science, MinXray, KA Imaging, Universitatea din Waterloo, SpaceX și alți parteneri.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Radiology.

Misiunea Fram2 și testarea

În timpul misiunii Fram2, dispozitive spațiale aflate pe o orbită polară au fost folosite pentru teste, iar durata zborului a fost de trei zile și jumătate.

Potrivit lui Gifford, un radiograf în spațiu poate oferi un diagnostic rapid și poate fi indispensabil în misiunile critice, de exemplu pentru evaluarea stării hardware.

Pentru test, a fost utilizat un emițător digital de radiografie portabil, fără cablu, pentru a efectua imagini preflight și în timpul zborului, precum și pentru reconfirmare la revenire, acoperind mâna, antebrațul, abdomenul, bazinul și pieptul.

Procesul de imagistică și calibrare

În timpul testelor, sistemul s-a calibrat mai întâi pe un obiect phantom, astfel încât imaginile să poată fi interpretate cu precizie.

Aceste fotografii acopereau regiunile anatomice ale mâinii, antebrațului, abdomenului, bazinului și pieptului, realizate atât înainte de zbor, cât și în timpul zborului și după revenire.

Cei trei radiologi independenți au evaluat imaginile radiologice și nu au detectat diferențe semnificative în calitatea generală a imaginilor, deși poziționarea pieptului, abdomenului și bazinului a fost uneori asociată cu scoruri mai mici, iar rezoluția și contrastul au rămas constante.

Evaluarea și rezultatele

Echipa a concluzionat că sistemul de radiografie a fost ușor de folosit, iar protocolul a fost simplu de urmărit.

Sumarul lui Gifford indică faptul că realizarea primelor radiografii ale oamenilor și ale echipamentelor în spațiu demonstrează fezabilitatea metodei și extinderea capabilităților diagnostice în ceea ce privește sănătatea echipajului și evaluarea hardware-ului.

Răspândirea seturilor mini de radiografie autonome în viitor poate deschide oportunități revoluționare nu numai în spațiu, ci și în domeniul sănătății publice de pe Pământ, permițând aplicații mai ample.

Aplicații viitoare și perspective

Sistemele portabile vor putea aborda din ce în ce mai multe sarcini legate de misiuni spațiale, cum ar fi verificarea rapidă a sateliților operaționali sau analiza roverelor de pe suprafața lunară.

Gifford își dorește să reducă în continuare dimensiunea, să sporească robustețea și ușurința de utilizare, pentru ca aceste dispozitive să devină parte a viitoarelor misiuni.

O asemenea tehnologie poate deschide perspective revoluționare în domeniul sănătății publice, cu potențialul de a depăși granițele științei, atât în spațiu, cât și pe Pământ.