O descoperire arheologică remarcabilă a ieșit la iveală în Peru, după ce a stat ascunsă sub pământ mai bine de o mie de ani. O mască din lemn sculptat, creată de cultura Chancay, nu este specială doar prin valoarea sa artistică, ci și prin faptul că a fost confecționată cu o perucă din păr uman real și vopsită cu cinabru toxic. Acest „cap fals” era așezat în vârful unui pachet funerar, pentru a deveni punctul central al venerării strămoșilor decedați.

Masca are dimensiuni naturale, 30,5 pe 20,3 centimetri, și prezintă trăsături stilizate caracteristice. Artizanii Chancay nu urmăreau o reprezentare realistă, ci foloseau forme simbolice: au sculptat în lemn ochi în formă de diamant, un nas triunghiular și o gură mică, în formă de U, schițând un zâmbet. În 2017, o analiză microscopică a stabilit că peruca era aproape sigur realizată din păr uman.

Culoarea roșie a măștii era dată de cinabru, o formă toxică de sulfură de mercur. În regiunea andină, această substanță era frecvent utilizată în ceremoniile funerare, deoarece culoarea roșie era asociată cu purificarea și comemorarea. Este interesant faptul că masca nu era, probabil, plasată pe partea exterioară a pachetului funerar, având în vedere că pe vopseaua de cinabru s-au păstrat amprente ale unor textile.

Obiceiurile funerare ale culturii Chancay

Poporul Chancay a trăit pe coasta centrală a statului Peru în perioada pre-incașă, în Epoca Intermediară Târzie (între anii 1000 și 1450). Una dintre tradițiile lor distinctive era crearea pachetelor funerare, în cadrul căreia defunctul era înfășurat în straturi de textile, materiale vegetale și piei de animale. Aceste legături erau apoi îngropate în gropi funerare, iar alături erau așezate obiecte de uz casnic, hrană și statuete.

Corpurile erau de obicei înfășurate în poziție fetală, motiv pentru care nu era întotdeauna evident unde se afla capul pe pachetul finalizat. Din acest motiv, artizanii Chancay fixau pe legături „capete false” din textile sau lemn, pentru a servi drept punct focal al venerării strămoșilor. Masca din colecția Walters Art Museum din Baltimore a fost creată exact în acest scop.

Banda textilă de pe frunte și coroana de păr întăresc rolul pe care îl juca în ritualurile funerare. Cercetătorii consideră că masca nu era menită să fie vizibilă, deoarece amprentele textilelor sugerează că era înfășurată în straturi suplimentare. Această practică indică faptul că semnificația simbolică a măștii era mai importantă decât prezentarea sa vizuală.

Semnificația arheologică și artistică a măștii

Deși cultura Chancay este mai puțin cunoscută decât Imperiul Inca, cercetările recente au scos la iveală o societate extrem de complexă, dotată cu un înalt talent artistic. Studiul ceramicii și al tatuajelor strămoșilor mumificați a demonstrat cât de avansate erau tehnicile utilizate de poporul Chancay. Masca reflectă, la rândul său, această rafinare.

Cinabrul utilizat la confecționarea măștii avea nu doar o valoare estetică, ci și una simbolică. În Anzi, culoarea roșie era legată de sânge, de forța vitală și de trecerea în lumea de dincolo. Utilizarea acestei substanțe toxice sugerează însă că artizanii erau conștienți de riscuri, dar scopurile rituale primează în fața siguranței.

Experții de la Walters Art Museum consideră că masca este un exemplu elocvent al grijei și simțului artistic cu care culturile precolumbiene își confecționau obiectele funerare. Aceasta nu este un simplu obiect de inventar funerar, ci o creație care reflectă statutul social al defunctului și sistemul de credințe al comunității. Descoperirea încurajează noi cercetări arheologice pentru o mai bună înțelegere a bogatei moșteniri lăsate de cultura Chancay.

Sursa: LiveScience.com