O rocă modestă, cu o nuanță maronie, ar putea fi unul dintre cele mai valoroase obiecte de pe Pământ. Denumit Teghaza 001, acest fragment rar provine de pe Marte și le oferă cercetătorilor o oportunitate unică de a studia cel mai vechi material al Planetei Roșii. De la descoperirea sa, mai multe studii recente se bazează pe dovezile acestei roci pentru a reconstitui istoria locuibilității marțiene.

Oamenii de știință consideră că Pământul și Marte s-au format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani din norul de gaz și praf care înconjura tânărul Soare. De-a lungul miliardelor de ani care au urmat, cele două corpuri cerești au schimbat între ele numeroase roci, deoarece impacturile cu meteoroizi smulg frecvent bucăți din scoarța marțiană și le transportă pe Terra.

Două exemplare deosebit de cunoscute sunt meteoritul Allan Hills 84001, care conține molecule organice vechi de 4 miliarde de ani, și NWA 7034, în care au fost identificate componente vechi de 4,4 miliarde de ani și urme ale unei ape străvechi. Totuși, acestea nu reprezintă perfect cea mai veche scoarță marțiană, deoarece primul este mai puțin variat din punct de vedere mineralogic, iar al doilea pare un mozaic meteoritic format din fragmente mai vechi.

Descoperirea și secretele celui mai vechi meteorit marțian cunoscut

Meteoritul Teghaza 001 conține în total 800 de grame de material marțian, împărțit în opt fragmente descoperite în 2022, în apropierea sitului arheologic Taghaza din Mali. În prezent, meteoritul se află în proprietatea Muzeului de Minerale și Pietre Prețioase din Maine, unde această raritate este păstrată cu mare atenție.

Într-un studiu care încă așteaptă evaluarea colegială, cercetătorii au măsurat viteza dezintegrării radioactive în mai multe minerale diferite, inclusiv în mici cristale de zircon. Rezultatele indică în mod consecvent că meteoritul are cel puțin 4,1 miliarde de ani, ceea ce ar putea face din Teghaza 001 cea mai veche bucată cunoscută a lui Marte.

Meteoritul este, de asemenea, bogat în siliciu, ceea ce sugerează că Marte ar fi putut produce propria sa variantă de granit. Pe Pământ, granitul necesită forțe asociate tectonicii plăcilor, deoarece se topește în condiții subterane extrem de fierbinți și de înaltă presiune, apoi se răcește lent. Marte nu are însă plăci tectonice, iar suprafața sa este alcătuită în mare parte din bazalt, o rocă vulcanică întunecată și densă, formată prin răcirea rapidă a lavei.

Rețele magmatice străvechi și pierderea timpurie a apei de pe Marte

Potrivit unui studiu publicat în revista Nature Astronomy, Marte ar fi putut desfășura procese geologice asemănătoare celor legate de tectonica plăcilor de pe Pământ. Folosind datele seismice ale sondei InSight a NASA, cercetătorii au stabilit că în interiorul planetei ar fi putut exista rețele magmatice uriașe și interconectate, întinzându-se pe mii de kilometri sub emisfera nordică.

Jon Wade, conferențiar la Universitatea Oxford, a subliniat că una dintre cele mai mari întrebări ale științei planetare este dacă Pământul este unic. Dacă Marte a reușit să formeze o scoarță atât de complexă fără tectonică a plăcilor, atunci este posibil ca condițiile de locuibilitate să apară pe mai multe planete decât se credea anterior. Astfel de procese ar fi putut ajuta Marte timpuriu să dezvolte o atmosferă, cantități mari de apă și condiții potențial locuibile.

Analiza meteoritului Teghaza 001 a scos însă în evidență și faptul că Marte a început să piardă apă foarte devreme. Într-un alt studiu publicat în revista Science Advances, cercetătorii au reconstituit evoluția bilanțului de apă al planetei analizând izotopii hidrogenului. Raportul dintre hidrogen și deuteriul mai greu a arătat că Marte a pierdut o parte semnificativă din atmosfera sa tânără la doar câteva sute de milioane de ani după solidificarea oceanului de magmă. James Day, profesor la Scripps Institution of Oceanography, îndeamnă totuși la prudență, deoarece toate aceste concluzii se bazează pe o singură rocă de mici dimensiuni.

Sursa: LiveScience.com