Apa de pe suprafața Pământului reprezintă un fenomen unic în Sistemul Solar, un factor-cheie în înțelegerea cosmosului înconjurător. Prezența apei a permis apariția vieții, iar oamenii de știință continuă să dezbată sursa acesteia. Un studiu recent în Nature Communications analizează originea apei într-un sistem stelar îndepărtat, unde rolul exomete înghețate este discutat.

Cercetătorii își concentrează atenția asupra sistemului tânăr PDS 70, situat la aproximativ 370 de ani-lumină distanță, este o stea de tip T-Tauri, de aproximativ 5,5 milioane de ani. Înfățișat de sistemul său, două planete, PDS 70b și PDS 70c, au fost identificate prin observații directe realizate de ESO VLT.

Observațiile JWST în infraroșu și datele ESO VLT indică prezența apei în discul interior, ceea ce sprijină ideea că apa poate fi transportată în zonele în formare ale planetelor. De asemenea, cercetătorii au analizat arhivele HARPS pentru a înțelege originea apei și ciclul gazelor din sistem.

Exocometele în sistemul PDS 70 și apariția apei în discul interior

Sistemul PDS 70 se află la aproximativ 370 de ani-lumină distanță, este o stea de tip T-Tauri, cu aproximativ 5,5 milioane de ani. Înfățișat de sistemul său, două planete, PDS 70b și PDS 70c, au fost identificate prin observații directe realizate de ESO VLT.

Observațiile JWST în infraroșu și datele ESO VLT indică prezența apei în discul interior, ceea ce sprijină ideea că apa poate fi transportată în zonele în formare ale planetelor. De asemenea, cercetătorii au analizat arhivele HARPS pentru a înțelege originea apei și ciclul gazelor din sistem.

Analizele arhivelor HARPS au relevat faptul că liniile de absorbție Na I variază în timp, acoperind doar o parte a suprafeței stelare, semn că gazul provine probabil din exomete care se desfac, nu dintr-un jet obișnuit al discului.

Exocometele și dovezile transportului apei

Liniile de absorbție Na I variază zilnic, iar intensitatea, numărul și viteza radială fluctuează, acoperind doar o parte a stelei. Acest tip de variabilitate sugerează că gazele nu provin dintr-un jet obișnuit al discului, ci din obiecte înghețate în mișcare rapidă, adică exomete.

Prezența și dispariția gazului au loc pe parcursul câtorva nopți, iar gazul se mișcă rapid în raport cu steaua, depășind mișcarea stelei. Din aceste motive, cercetătorii consideră că fenomenul este cauzat de fluxuri de exomete, nu de un simplu disc-sel.

Cercetătorii au analizat mai multe scenarii și au concluzionat că semnalele Na I provin probabil din materiale provenind de la planetoide înghețate care se topesc în fața stelei. Acest proces amintește de modul în care cometele din Sistemul Solar ar fi adus apa Pământului în perioadele timpurii. În plus, studiul sugerează că este primul caz în care se detectează activitate de exocomete într-un sistem relativ rece, iar acesta este cel mai tânăr exemplu cunoscut.

Perspectivele viitoare în observații

Discuția despre originea apei privește interacțiunea dintre natură și mediu, arătând cum aceste relații au modelat rezervele de apă ale Pământului, cu posibile paralele în sistemele exoplanetare îndepărtate.

Dacă se poate demonstra că exometelele contribuie la apa din regiunile interne ale sistemului PDS 70, atunci același mecanism ar putea exista în alte sisteme exoplanetare, iar apa din zonele interne nu ar fi un fenomen unic Pământului.

În viitor, odată cu finalizarea ELT, se așteaptă date mai precise care să clarifice existența altor planete în acest sistem și detaliile modului în care apa a fost transportată în mediile tinere ale planetelor.