Descoperirea unui fort militar roman extrem de rar în Slovacia, în zona Šurany, readuce la viață epoca împăratului Marcus Aurelius. Fortificația, care se întinde pe 7,4 hectare, a fost scoasă la lumină de specialiștii Institutului de Arheologie al Academiei Slovace de Științe, iar ansamblul de artefacte conturează deja o imagine impresionantă a campaniilor de la sfârșitul secolului al II-lea. Se presupune că tabăra a fost construită în timpul războaielor marcomanice, când Imperiul Roman lupta împotriva triburilor germanice pe malul nordic al Dunării.

În timpul săpăturilor, cercetătorii au identificat cinci porți de intrare, un sistem de fortificații și o rețea caracteristică de șanțuri arcuite, specifică taberelor de marș ale legionarilor. Această descoperire este cu atât mai remarcabilă cu cât este doar al doilea astfel de complex militar roman din vestul Slovaciei. Prima tabără a fost găsită în 2024, iar specialiștii presupun că acolo și-a scris Marcus Aurelius o parte din faimoasele sale „Meditații”.

Cea mai tulburătoare descoperire este însă legată de rămășițele umane găsite pe teritoriul taberei. Arheologii au scos la iveală un număr mare de schelete și fragmente osoase, îngropate în șanțuri, fântâni și gropi puțin adânci, săpate neglijent. Conform analizelor preliminare, majoritatea acestora ar fi soldați romani căzuți în luptele purtate în zonă.

Înmormântarea neobișnuită a soldaților și echipamentul lor

Alături de schelete, au fost descoperite numeroase piese de echipament militar roman și arme, printre care sulițe, vârfuri de săgeți, fragmente de coifuri, precum și bucăți de armuri solzoase și segmentate. Între artefacte s-au găsit și cuiele de fier ale sandalelor militare caracteristice, numite „caligae”, care s-au păstrat de la tălpi. Cercetătorii au folosit examinarea cu raze X pentru a scoate la iveală cuiele intacte ale sandalelor, o adevărată minune în lumea arheologiei.

Modul neobișnuit de înmormântare ridică numeroase semne de întrebare pentru specialiști. Deocamdată nu se știe dacă soldații au murit din cauza rănilor suferite în luptă sau a unei boli epidemice și nici de ce trupurile nu au fost jefuite înainte de a fi aruncate în gropi și fântâni. Răspunsurile sunt așteptate de la analizele de laborator ulterioare, precum și de la testele genetice și antropologice.

Din cauza dimensiunii taberei și a multitudinii de artefacte, analiza completă va dura mai mulți ani și se va desfășura cu implicarea unor experți internaționali. În cadrul cercetării se vor folosi datarea cu carbon radioactiv, analiza solului, analiza izotopică și testarea ADN-ului antic. „Acesta este un proces de lungă durată, astfel încât majoritatea rezultatelor vor fi cunoscute abia în anii următori”, a declarat Matej Ruttkay, directorul Institutului de Arheologie al Academiei Slovace de Științe.

Importanța istorică a taberei și cercetările viitoare

Descoperirea taberei de lângă Šurany pune într-o lumină nouă istoria frontierei nordice a Imperiului Roman. Războaiele marcomanice s-au desfășurat între anii 166 și 180 d.Hr., când împăratul Marcus Aurelius a condus personal operațiunile militare împotriva triburilor germanice. Războaiele s-au încheiat odată cu moartea împăratului, când fiul său, Commodus, a făcut pace cu marcomanii.

Tabăra acum scoasă la lumină oferă cercetătorilor o oportunitate unică de a excava aproape în totalitate o tabără de marș romană. „Avem șansa unică de a cerceta practic o întreagă tabără de marș romană, ceea ce este extrem de rar în context european”, a spus Ruttkay. Potrivit specialiștilor, situl a dispărut la scurt timp după conflictul militar dintre romani și germanici, păstrându-se astfel aproape neatins.

Cercetările continuă, iar datorită colaborării internaționale, în următorii ani se așteaptă numeroase informații noi despre strategia militară romană și viața soldaților. După procesarea descoperirilor, publicul larg va putea afla istoria taberei, care deschide un nou capitol în arheologia Slovaciei din epoca romană.

Sursa: LiveScience.com