Majoritatea mamiferelor, inclusiv omul, aduce pe lume pui vii, însă acest mod de reproducere nu este universal în cadrul grupului. Depunerea ouălor a persistat independent în mai multe linii de vertebrate, iar pe ramura cea mai veche a mamiferelor, monotremele, există și astăzi specii ovipare, precum ornitorincul și echidna. Timp de decenii, oamenii de știință au considerat că cinodonții, grupul extins de reptile asemănătoare mamiferelor din care au evoluat toate mamiferele actuale, erau și ei ovipari.

O cercetare recentă aduce însă pentru prima dată dovezi fosile conform cărora specia Chiniquodon theotonicus năștea pui vii, prezentând deci viviparitate. Acest animal a trăit cu aproximativ 236 de milioane de ani în urmă, în perioada târzie a Triasicului, iar descoperirea mută apariția evolutivă a nașterii puilor vii cu până la 95 de milioane de ani mai devreme decât se presupunea anterior.

Descoperirea a survenit destul de neașteptat. Maria Miceli Baro, doctorandă la Universitatea din Buenos Aires, analiza microstructura țesutului osos al unui exemplar adult de C. theotonicus când a identificat în probă un țesut embrionar surprinzător de bine conservat. În timpul analizării probelor, echipa a identificat și o așa-numită linie neonatală, o linie de creștere accentuată care apare în oase și dinți și indică faza de dezvoltare rapidă de după naștere.

Estimarea masei corporale la naștere

Pe baza distanței dintre linia neonatală și suprafața exterioară a osului, cercetătorii au estimat masa corporală a animalului la naștere și la maturitate. Rezultatele arată că puiul nou-născut cântărea aproximativ 1,7 kilograme, în timp ce exemplarul studiat ajunsese la 12 kilograme în momentul morții. Aceasta înseamnă că masa noului-născut reprezenta aproximativ 14 la sută din masa adultului.

Specialiștii au comparat această proporție cu raporturile dintre masa noului-născut și masa adultului la diferite grupuri de animale actuale. Puii reptilelor cu dimensiuni corporale similare, precum țestoasele, șerpii și crocodilii, se nasc de regulă cu o masă cuprinsă între 9 și 53 de grame, ceea ce corespunde unei proporții de doar 0,1–0,6 la sută. În cazul păsărilor mai mari, cum ar fi anumite specii de cocori, pelicani și vulturi, această proporție este de aproximativ 1,3–4,5 la sută, deci mult sub valoarea estimată pentru fosilă.

În schimb, datele obținute de la mamiferele placentare corespund îndeaproape cu proporția estimată la Chiniquodon. La mamiferele cu masa adultă cuprinsă între 8 și 15 kilograme, puii pot atinge până la 18,77 la sută din masa adultului. Un exemplu relevant este antilopa duiker africană, ai cărei pui vin pe lume cu o masă apropiată de cea estimată pentru noul-născutul cinodont triasic.

Succesul evolutiv timpuriu al nașterii puilor vii

Cercetătorii au subliniat că anterior nu s-a observat niciodată țesut embrionar la cinodonți și nici nu a fost identificată vreo linie neonatală în acest grup de animale. Analiza actuală arată însă că această trăsătură, asociată în general cu succesul evolutiv, era deja prezentă la aceste animale cu mult înainte de apariția mamiferelor propriu-zise.

Potrivit autorului principal Leandro Gaetano, rezultatele se potrivesc cu observațiile anterioare care arată că la rudele lui Chiniquodon apăruseră deja lactația, blana și un creier mai mare. Aceste caracteristici sunt strâns legate de baza genetică a viviparității, ceea ce sugerează că schimbările nu au apărut izolat, ci într-un ansamblu interdependent. Gaetano consideră foarte probabil ca la acești cinodonți să fi avut loc o tranziție treptată de la depunerea ouălor la nașterea puilor vii.

Echipa de cercetare dorește să analizeze în viitor prezența țesuturilor embrionare și la alte exemplare pentru a confirma rezultatele actuale. Dacă vor fi descoperite urme similare, acest lucru ar putea contribui în sfârșit la înțelegerea modului și a momentului în care a apărut modul de reproducere cunoscut astăzi la mamifere.

Sursa: Gizmodo.com