Imaginea pe care o avem despre nașterea găurilor negre ar putea fi incompletă. O nouă analiză a undelor gravitaționale sugerează că unele dintre aceste obiecte extrem de dense s-ar fi format din stele masive care nu au explodat sub forma unor supernove.
Conform explicației tradiționale, stelele cu masă mare ajung la sfârșitul vieții atunci când rămân fără combustibil pentru reacțiile de fuziune din nucleu. Nucleul se prăbușește, iar unda de șoc rezultată aruncă în spațiu straturile exterioare ale stelei. Nucleul rămas se poate transforma într-o gaură neagră.
Totuși, cercetarea recentă indică faptul că unele stele își pot încheia existența fără o explozie spectaculoasă. Nucleul lor s-ar putea prăbuși direct într-o gaură neagră, în timp ce straturile exterioare nu sunt ejectate sub forma unei supernove. Această posibilitate este susținută de măsurătorile realizate de detectoarele de unde gravitaționale LIGO, Virgo și KAGRA.
Masa și rotația găurilor negre pot dezvălui originea lor
Rețeaua de detectoare a identificat, începând din 2015, peste 300 de semnale provenite din fuziuni de găuri negre. În datele analizate apar frecvent găuri negre cu o masă de aproximativ zece ori mai mare decât cea a Soarelui. Cercetătorii consideră că o parte dintre acestea ar putea proveni din stele care s-au prăbușit fără să genereze o supernovă.
În cadrul studiului au fost analizate datele provenite din 257 de fuziuni. Găurile negre cu o masă de aproximativ zece mase solare au format cel mai numeros grup, reprezentând aproape 75% din totalul obiectelor studiate. În schimb, cercetătorii au identificat surprinzător de puține obiecte cu mase cuprinse între 12 și 16 mase solare.
Pe lângă distribuția maselor, și viteza de rotație a găurilor negre poate oferi indicii importante despre formarea lor. Obiectele cu o masă apropiată de zece mase solare au prezentat un tipar distinct al rotației, ceea ce ar putea indica o origine comună. Potrivit cercetătorilor, această caracteristică este compatibilă cu formarea lor printr-un proces rar de prăbușire stelară fără explozie.
Urmele unei prăbușiri fără supernovă
Existența supernovelor eșuate nu beneficiază încă de o dovadă directă și incontestabilă, însă modelele teoretice susțin acest scenariu. Unele stele foarte masive s-ar putea prăbuși astfel încât să formeze direct o gaură neagră, fără să fie urmate de o explozie vizibilă.
Astfel de evenimente sunt dificil de observat, deoarece steaua poate dispărea pur și simplu de pe cer, lăsând în urmă doar o regiune întunecată. Steaua gigantică N6946-BH1, de exemplu, era vizibilă în imaginile realizate de telescopul spațial Hubble, însă ulterior a dispărut. Cercetătorii presupun că aceasta s-ar fi prăbușit într-o gaură neagră fără să producă o supernovă.
Analiza undelor gravitaționale sugerează că o parte semnificativă a sistemelor binare de găuri negre s-ar fi putut forma în acest mod. Confirmarea ipotezei va necesita însă observații și cercetări suplimentare, capabile să distingă mai clar între găurile negre născute după o supernovă și cele formate prin prăbușirea directă a stelelor.
Sursa: Space.com
Sursa foto: Robert Lea
