NASA a anunțat oficial încheierea misiunii Swift după mai mult de peste douăzeci de ani de activitate productivă. Decizia marchează sfârșitul unei ere în observațiile de înaltă energie ale universului, consolidând totodată impactul pe care această platformă l-a avut asupra studiului coliziunilor cosmice. În ciuda încheierii misiunii, contribuțiile aduse de Swift vor rămâne în centrul cercetărilor astronomice pentru multe generații.

Efortul de salvare a fost organizat de o echipă din Arizona, prin intermediul companiei Katalyst Space Technologies, iar sonda LINK a încercat să se apropie de Swift pentru a ridica orbita și a prelungi durata de observații. Planul implica mutarea misiunii într-o poziție care să permită un nou capitol în observările în domeniul energiei în univers.

Conform NASA, instrumentul este așteptat să reintre în atmosfera Pământului în săptămânile următoare, însemnând încheierea fizică a misiunii Swift și finalul unei perioade ample de contribuții științifice.

Contextul anunțului și istoria misiunii

Această veste marchează sfârșitul unei misiuni de peste douăzeci de ani de cercetare rodnică cu Swift, care a deschis noi perspective în studiul fenomenelor energetice din cosmos.

Swift a fost lansat în noiembrie 2004 pentru a Investiga gamma-ray bursts, dintre cele mai puternice explozii din univers, oferind o fereastră unică către evenimentele extreme ale spațiului.

Inițial proiectată pentru doi ani, misiunea a funcționat în mod surprinzător timp de peste două decenii, aducând contribuții semnificative în înțelegerea universului și în dezvoltarea instrumentelor de observație.

Încercarea de salvare și eșecurile misiunii LINK

NASA a încheiat un acord cu compania LINK pentru a salva misiunea și pentru a ridica Swift într-o orbită superioară, în încercarea de a continua observațiile și de a prelungi viața misiunii.

Robotul LINK a fost proiectat să ajute la prinderea și sprijinirea Swiftului, reușind să se apropie la aproximativ 12–15 kilometri și să captureze fotografii, însă defectiuni la motoare și la sistemul de orientare au provocat o rotație necontrolată care a împiedicat intervenția dorită.

În ciuda efortului curajos, echipa nu a reușit să prindă și să ridice Swift, iar această încercare a subliniat limitele tehnologiei actuale în fața unor provocări de asemenea complexitate, demonstrând în același timp potențialul pentru viitoare misiuni asemănătoare.

Moștenirea Swift și impactul științific

Încă de la început, misiunea a reprezentat o aventură cu risc înalt, dar cu un potențial mare de recompensă în înțelegerea evenimentelor energetice din cosmos, iar această abordare a inspirat o serie de cercetări și dezvoltări ulterioare.

Prin folosirea orbitei joase a Pământului, Swift a stimulat evoluția tehnologiilor de servicii spațiale și a alimentat discuțiile despre modul în care pot fi operate sateliții pe termen lung, deschizând căi pentru planuri viitoare de întreținere și salvare a misiunilor.

Swift a fost redenumit în 2018 în Neil Gehrels Swift Observatory, iar ultimele date științifice au fost colectate în octombrie; arhiva sa rămâne o resursă crucială pentru cercetările despre GRB-uri, supernove și alte fenomene cerești, continuând să inspire comunitatea științifică zeci de ani de acum înainte.