Arheologii au descoperit un fragment de tratat de pace în vârstă de aproximativ 3.400 de ani, posibil cea mai veche înregistrare de pace cunoscută. Descoperirea a fost anunțată de Ministerul turismului și culturii din Turcia, care subliniază importanța acestei realizări pentru înțelegerea relațiilor din Orientul antic.

Este cunoscut sub numele de pacea de la Cadesh, încheiată în jurul anului 1269 î.Hr. între Ramesses II și Hattusili III, conducătorul Imperiului Hittite. Fragmentul nou descoperit a fost găsit în timpul săpăturilor de la Hattusha în nord-estul Turciei.

Fragmentul dezvăluie un pasaj referitor la modul în care urmau să fie tratați refugiații, sugerând că viața umană și demnitatea ocupau un loc central chiar și în timpul conflictului. Potrivit ministrului turismului și culturii, această descoperire arată că Anatolia păstrează amprenta păcii și subliniază responsabilitatea de a proteja viața umană și demnitatea.

Detaliile și mesajul tratatului de la Cadesh

Detaliile arată că relația dintre cele două părți urma să fie reglementată pe termen lung, iar acordul a fost înregistrat în Akkadian, una dintre cele mai vechi și importante limbi scrise din Orientul Apropiat al Epocii de Bronz.

Chiar dacă războiul dintre cele două civilizații a durat aproape două secole, acordul promitea încetarea ostilităților și o cooperare între Ramesses II și Hattusili III, subliniind pacea, fraternitatea și respectarea teritoriilor.

Documentele despre tratat au fost păstrate în două orașe antice: în Thebe, pe zidurile templului dedicat lui Ramesses II, iar în Hattusha fragmente cuneiforme în Akkadian au fost identificate la începutul secolului XX. În tradiția istorică, tratatul este cunoscut drept tratatul de pace egipto-hittit sau, în unele surse, drept tratatul veșnic, deoarece nu menționează direct Kadesh.

Mesajul păcii în era modernă și interpretările contemporane

Printre prevederile tratatului se numără angajamentul pentru ajutor reciproc și reglementări referitoare la refugiați, aspecte considerate avansate pentru acea vreme. Aceste reguli arătau că, chiar și în timpul războiului, părțile se sprijineau reciproc și urmăreau protecția celor vulnerabili.

Se subliniază că pedepsirea refugiaților este interzisă, iar textul prevede protecții împotriva abuzului asupra limbii, ochilor sau auzului, precum și împotriva distrugerii locuințelor și a familiilor.

În prezent, o copie în cupru a tratatului are un loc simbolic în clădirea ONU din New York, simbol al angajamentului pentru o pace eternă, pentru integritatea teritorială, pentru neagresiune, pentru extradare și pentru ajutor reciproc. Interpretările moderne subliniază relevanța acestui text pentru dezbaterile actuale din dreptul internațional, în special în ceea ce privește protecția refugiaților și protecția civililor în conflict.