Dacă oamenii doresc să construiască în spațiu instalații de mari dimensiuni, aceste structuri trebuie realizate direct acolo, în orbită. Capacitatea de a lansa și a asambla piese mari este limitată de dimensiuni și de costuri, motiv pentru care opțiunile de producție în spațiu devin tot mai atractive.

Deși concepte precum modulele mari arată că unele componente pot fi transportate până în spațiu, pentru structuri uriașe este adesea mai fezabil să se transporte piese mai mici și să se monteze în orbită, acolo unde gravitația redusă simplifică manipularea.

NOM4D, acronimul pentru Novel Orbital and Moon Manufacturing, Materials and Mass-efficient Design, a marcat un pas semnificativ: a demonstrat că un sistem automat poate asambla o structură în spațiu.

Asamblare automată în spațiul cosmic

În cadrul experimentului, un robot-portál, cunoscut ca robot liniar, a construit o structură compusă din elemente interconectate prin conectori unici, iar mișcarea s-a desfășurat pe axele x, y și z.

În timpul procesului, robotul a plasat și o plasă subțire, reflectorizantă, pe suprafața structurii, imitând o viitoare suprafață de antenă spațială.

Scopul NOM4D este să dezvolte metode care să permită edificarea în spațiu a instalațiilor de zeci sau chiar sute de metri, eventual kilometri, folosind module relativ simple și conecte unice.

Ce tipuri de instalații pot fi construite în spațiu

Ideea unor habitate spațiale rotative a fost formulată de Gerard K. O'Neill acum mai bine de jumătate de secol, iar cylinder-ul lui reprezintă viziunea unui habitat orbital ce ar putea găzdui mii de oameni, cu gravitație artificială generată prin rotație.

Pașii practici ar putea include stații de transfer în orbită în jurul Pământului sau baze pe Lună, construite din module, care să funcționeze ca noduri de comunicații și centre de conectare pentru misiunile către suprafața lunii, folosind piese produse în spațiu.

Concepte precum Lunar Gateway sau alte structuri modulare ar putea fi combinate cu tehnologia NOM4D pentru a reduce costurile de lansare, facilitând producția în spațiu a componentelor și montarea în orbită a structurilor complexe.

Procesarea noilor materiale în spațiu

După această fază de demonstrație, evoluția NOM4D prevede testări la Stația Spațială Internațională, unde nu doar să se asambleze, ci să se demonstreze și procesarea avansată a materialelor în condiții de microgravitație.

În cadrul testului, echipele intenționează să utilizeze un monomer lichid pentru a fabrica o structură solidă, încălzind materialul într-un mod eficient pentru a obține un polimer durabil.

Dacă aceste experimente vor avea succes, tehnologia ar putea deschide calea pentru producția în spațiu a panourilor solare mari, a antenelor spațiale, a depozitelor și, în final, pentru habitate locuibile în viitor.