Scopul principal al programului NASA Artemis este să construiască un program sustenabil de explorare și dezvoltare a Lunii. Relansarea către Lună marchează fundamentul unei prezențe pe termen lung, promițătoare încă din era Apollo, iar în fundal se urmărește realizarea misiunilor regulate, de mai multe zile. Țințele includ în mod deosebit bazinul South Pole–Aitken, în timp ce peșterile lunare sunt văzute ca potențiale locații pentru trai și instalații științifice.

Între timp, agențiile spațiale trebuie să aducă pe suprafața Lunii provizii semnificative și echipamente robotice. În acest proces, GIMLI — Geophysical Instruments for Marius Lunar Pit Investigation — este o propunere condusă de PSI, care, prin studiul unei deschideri spre interiorul unei cavități vulcanice vechi, arată dacă un sistem mai amplu de cavități poate să iasă la suprafață. Astfel de locații pot oferi un mediu sigur pentru viitorii astronauți în timpul activităților tehnice pe teren.

Echipa misiunii este condusă de Than Putzig, directoarea asociației PSI și cercetătoare principală. Lucrările se desfășoară în cooperare cu Agenția Spațială Norvegiană, în timp ce Honeybee Robotics se ocupă în mare parte de dezvoltarea echipamentelor și a instrumentației. NASA furnizează o navetă de livrare și un rover prin programul CLPS, iar finanțarea este asigurată prin programul PRISM.

Scopul misiunii GIMLI și partenerii

Amanda Hendrix consideră că GIMLI reprezintă un proiect ambițios de științe planetare dezvoltat de PSI. Than și echipa sa investighează o întrebare științifică pe care până acum am analizat-o doar din orbită; acum încearcă să o răspundă direct pe Lună. Suntem nerăbdători să vedem cum, prin colaborarea PSI cu NASA și Honeybee Robotics, vom afla mai multe despre trecutul vulcanic al Lunii.

Conform imaginilor din orbită, există dovezi clare ale existenței cavităților subterane. Astfel de formațiuni includ rivale sinuoase denumite riluri sinuoase, indicând spații de lavă prăbușite, iar deschiderile de tip skylight pot fi interpretate ca ferestre către rețelele subterane vechi. Cercetătorii susțin că aceste găuri pot ghida studiul spre straturi formate în trecut, iar traseele către suprafață ar deschide accesul la aceste zone.

Cercetarea GIMLI se concentrează în principal pe Dealul Marius, în apropierea Oceanus Procellarum, o zonă remarcabilă a diversității vulcanismului lunar. Găurile deschid la fel porți către spațiile subterane care ar putea păstra indicii despre activitatea vulcanică trecută. Echipa GIMLI examinează și partea opusă a cercetării pentru a elucida istoricul activității vulcanice din zonă, iar pereții și fluxurile de lavă pot oferi informații pe care observațiile la suprafață nu le pot dezvălui.

Echipamentele și metodele de cercetare ale GIMLI

GIMLI permite cercetătorilor să examineze Dealul Marius de la suprafață cu un set avansat de instrumente: radar de sol, senzori seismici, gravimetru pentru măsurători gravitaționale, precum și un sistem de camere pentru observații detaliate ale suprafeței și pereților. Aceste instrumente, lucrând împreună, pot identifica cavități, precum și estima mărimea și adâncimea acestora.

Than Putzig a subliniat că se lucrează de mult timp pentru a reintroduce metodele seismice activ siguri în știința planetary, deoarece acestea au lipsit din cercetările lunare ale perioadei Apollo. Combinate cu radarul și cu măsurătorile gravitaționale, aceste tehnici oferă o imagine mai complexă asupra structurilor adânci și asupra potențialelor tuneluri de lavă din jurul Dealului Marius.

Chiar dacă nu se va identifica o rețea extinsă de habitate, datele colectate vor contribui în mod semnificativ la înțelegerea formării Dealului Marius; echipa GIMLI analizează, de asemenea, activitatea vulcanică din zona, în timp ce straturile de pe pereți și fluxurile de lavă pot oferi informații pe care observațiile la suprafață nu le pot dezvălui.

Beneficiile științifice așteptate

Gareth Morgan consideră că confirmarea existenței unei mari rețele de tuneluri de lavă ar oferi o perspectivă valoroasă asupra modului în care a funcționat vulcanismul lunar în trecut.

În exemplele de pe Pământ, vulcanismul bazaltic este adesea legat de formarea unor spații subterane, iar dacă vor fi identificate structuri similare pe Lună, experiența din cercetările subterane terestre poate sprijini înțelegerea evoluției istorice a Lunii.

Echipa GIMLI va investiga, de asemenea, partea opusă a zonei pentru a clarifica istoricul activității vulcanice și a straturilor de pe pereți și a fluxurilor de lavă, pe care observațiile anterioare nu le-au evidențiat.