Un nor marțian lung de 1.600 de kilometri apare aproape în fiecare zi pe cerul planetei roșii, apoi dispare rapid.

Fenomenul este explicat printr-o fizică exotică necunoscută până acum, prin procese pe care nu le-am întâlnit pe Pământ sau pe alte planete.

AMEC, denumire scurtă pentru Arsia Mons Elongated Cloud, apare frecvent deasupra Arsia Mons, vulcanul din regiunea Tharsis, la aproximativ 20 de kilometri înălțime.

Nașterea și dimensiunile AMEC

AMEC este o noră recurentă care apare aproape în fiecare primăvară și vară, lângă Arsia Mons.

Lungimea sa poate atinge până la aproximativ 1.800 de kilometri, adică aproximativ o zecime din circumferința ecuatorială a lui Marte.

Această dimensiune este de aproximativ dublă față de lungimea Marii Britanii sau a distanței dintre New York City și Miami.

Fizica exotică în spatele norilor marțieni

Potrivit cercetătorilor, înțelegerea AMEC necesită o abordare bazată pe fizică exotică care depășește principiile meteorologiei tradiționale.

Primul autor, Jorge Hernández-Bernal, spune că atunci când această idee fizică a fost introdusă în model, AMEC a apărut exact așa cum îl așteptau cercetătorii.

Acest fenomen este complet neașteptat și nu a fost observat anterior în atmosfera marțiană.

Sursa apei și procesele care influențează formarea norului

La Pământ, formarea norilor se produce de obicei prin nucleareheterogenă, când aerul umed se răcește și se condensează pe particule.

În cazul AMEC, vaporii de apă se transformă direct în gheață, fără pași intermediari, ca și cum umezeala s-ar depune direct din vaporii săi.

Printre condițiile necesare se numără o răcire rapidă datorată fluxurilor de văi, aerul putând scădea cu până la 30 de grade Celsius într-un interval de zece minute, ceea ce crește semnificativ umiditatea și facilitează nuclearea omogenă.

Sursa apei și rolul gheții de pe vârf

Vaporii de apă provin parțial din umiditatea existentă în atmosfera planetară, iar parțial din depunerile de gheață de pe vârful Arsia Mons.

Gheața de pe vârf poate elibera vapori în aer, în timp ce curenții de aer ascendenți stimulează procesul de condensare.

Se crede că stratul înghețat acumulat la înălțime poate elibera o cantitate mare de vapori de apă în aer, facilitând formarea norului.

Modele noi și rolul Mars Express

Noile simulări reprezintă un pas înainte semnificativ în înțelegerea AMEC-ului și a meteorologiei marțiene, deoarece au reușit să includă procesele pe care anterior se considera că nu au relevanță.

Mars Express monitorizează AMEC din 2018, iar datele obținute sunt esențiale pentru o înțelegere completă a fenomenului.

Misiunea a fost sprijinită de trei instrumente: Visual Monitoring Camera, High Resolution Stereo Camera și OMEGA, care au cartografiat detaliat formarea și schimbările diurne ale AMEC-ului lângă Arsia Mons.

Perspectivele vremii pe Marte

Colin Wilson afirmă că sistemele meteorologice de pe Marte operează după principii similare cu cele terestre, însă manifestările lor pot diferi semnificativ, ceea ce este crucial pentru viitoarele misiuni spațiale.

Această observație arată că vremea pe alte planete nu se manifestă în același mod pretutindeni, iar acest lucru poate influența testele și studiile despre mediul cosmic.

Rezultatele sugerează că fizica exotică nu este limitată la Marte; poate exista în alte zone ale Cosmosului, oferind o nouă perspectivă asupra atmosferei planetare.