Despre Marte vorbim adesea despre furtunile uriase de praf și despre o atmosferă încărcată de praf, însă dintre cele două mari capete de gheață de la poli, capacul nordic se evidențiază în mod aparte pe suprafața roșie a planetei. Această formațiune din gheață de apă nu reprezintă doar o posibilă sursă de apă pentru viitoarele misiuni umane, ci poate ajuta și la reconstruirea condițiilor climatice ale Marței din trecut. În comunitatea științifică se poartă în continuare o dezbatere despre procentajul de praful din straturile superioare.

Un cuplu de cercetători s-a apropiat de înțelegerea relației dintre gheață și praful în stratul superior al capacului; un studiu recent publicat în npj Space Exploration arată că pe suprafața capacului gheața de apă poate conține mult mai puțin praf decât s-a crezut anterior. Modelele anterioare sugerau că aproximativ 25 la sută din masa superioară a gheții era praf, însă noile rezultate le vor revizui semnificativ.

Calculațiile noi au fost efectuate folosind metode similare cu cele folosite în studii terestre despre gheață și praf, iar rezultatul indică faptul că stratul superior conține aproximativ 3 la sută praf din masa totală. Explicația este că capacul este rezultatul unei îmbinări în mai multe straturi: de la suprafață, o gheață mai curată, apoi straturi subțiri de praf și, în final, un alt strat de gheață.

Noi măsurători despre gheața și praful de la polul nord

Pentru estimare, cercetătorii au combinat datele de la mai multe instrumente: spectrometrul OMEGA, CRISM, echipamentul SSI al sondei Phoenix, precum și compoziția cunoscută a gheții de apă și a prafului marțian.

Conform rezultatelor, în timpul iernii se formează brume de gheață care conțin mai mult praf, în timp ce în sezonul de vară bruma se topește și gheața mai veche și mai curată apare la suprafață.

Această abordare complexă și datele obținute permit să înțelegem cum gheața de la suprafață și stratul subțire de praf modelează componența capacului, deschizând calea către cercetări viitoare în reconstruirea climatului marțian din trecut.

Schimbări climatice surprinzătoare pe Marte

Această descoperire depășește simpla stratificare gheață-praf și ne ajută să înțelegem schimbările climatice ale Marte din trecut. Stabilitatea axei Pământului este asigurată de gravitația Lunii, în timp ce înclinația lui Marte poate suferi oscilații semnificative pe scară geologică, între aproximativ 15 și 35 de grade, în cicluri de 100.000 până la 1 milion de ani. Aceste oscilații pot genera schimbări climatice dramatice, astfel încât distribuția gheții și a prafului în regiunile nordice poate varia considerabil.

De exemplu, la înclinații mici a axei, capacul polar poate să se extindă și să se apropie de ecuator, în timp ce la înclinații mari capacele pot fi mai mici sau chiar să dispară, iar praful ascuns sub gheață poate să fie eliberat în atmosferă și apoi se poate depune în benzile nordice.

Cercetătorii cred că în viitor ne așteaptă multe alte descoperiri despre interacțiunea dintre gheață și praf pe Marte. Timpul va decide cât de solide sunt aceste corelații, iar cercetarea trebuie să continue, privind mereu spre cer.