Betelgeuse, steaua gigantică roșie din constelația Orion, este un companion constant al umanității pe cerul nopții de milenii, însă se pare că nu a fost niciodată cu adevărat singură. Astronomii au fost preocupați decenii de un fenomen ciudat: pe lângă binecunoscutul ciclu de variație a luminozității de 400 de zile, steaua prezenta și un tipar mult mai lent de diminuare și creștere a strălucirii, care se repeta aproximativ o dată la șase ani. Acum, pentru prima dată, s-a reușit obținerea unei imagini atât de clare încât oferă cea mai puternică dovadă că faimoasa supergigantă roșie face parte dintr-un sistem binar.

Două echipe independente de cercetare, conduse de Morgan MacLeod, astrofizician la Harvard, și Jared Goldberg, cercetător postdoctoral la City University of New York, au modelat decenii de date privind luminozitatea și viteza stelei. Ambele echipe au ajuns la aceeași concluzie: „balansul” pe termen lung este cauzat de o stea companion ascunsă, care orbitează atât de aproape de suprafața umflată a lui Betelgeuse, încât rămâne aproape invizibilă. Cu toate acestea, modelele au prezis că, în decembrie 2024, companionul s-ar putea îndepărta suficient pentru o scurtă perioadă, astfel încât telescoapele terestre să îl poată surprinde.

Cheia descoperirii a stat în analiza meticuloasă a pulsațiilor stelei. Specialiștii și-au dat seama că abaterile fine de la ciclul regulat nu sunt aleatorii, ci reprezintă amprenta unei dansuri cosmice. Acest dans gravitațional a lăsat semne revelatoare în curba de lumină a stelei, care anterior nu puteau fi explicate, până când simulările pe computer au demonstrat clar că prezența unui al doilea corp ceresc ar genera exact un astfel de tipar.

Soluționarea enigmei seculare într-un moment perfect

Profitând de fereastra favorabilă prezisă de calculele modelelor, Miguel Montargès, astronom la Observatorul din Paris, și echipa sa au îndreptat atenția asupra Telescopului Foarte Mare (VLT) al Observatorului European de Sud. Observațiile dedicate efectuate în decembrie 2024 cu telescopul gigant din Chile, după luni de procesare a datelor, au adus rezultatul așteptat: s-a reușit identificarea unui obiect ceresc slab luminos în imediata apropiere a lui Betelgeuse, pe care cercetătorii l-au botezat Betelgeuse B. Potrivit lui Montargès, este uimitor că încă putem descoperi un companion atât de aproape de o stea atât de bine studiată.

Imaginile au rezervat însă și o surpriză. Contrar estimărilor anterioare, steaua companion nu are doar masa unei singure stele solare, ci ar putea atinge de două-trei ori această masă, fiind semnificativ mai masivă și mai strălucitoare decât se aștepta inițial. Această caracteristică a făcut posibilă detectarea ei în domeniul optic, în ciuda vecinătății cu steaua principală extrem de luminoasă.

Cercetătorii îndeamnă la prudență, deoarece pentru certitudinea științifică este necesară încă o observație. Următorul pas va fi ca, peste un an, atunci când companionul prezumtiv se va afla în partea opusă a stelei, să se încerce din nou captarea lui în imagini. Acesta ar fi ultimul moment de confirmare care ar putea decide dacă este într-adevăr vorba despre o stea companion sau despre un alt fenomen ceresc, necunoscut până acum.

Viitorul gigantei roșii și un efect cosmic neașteptat

Această descoperire ar putea schimba fundamental imaginea pe care o avem despre soarta lui Betelgeuse. Steaua este o supergigantă roșie care se află în stadiul final al vieții și, la scara timpului astronomic, în orice moment o explozie de supernovă i-ar putea pune capăt existenței. Cu toate acestea, determinarea momentului exact este notoriu de dificilă, deoarece funcționarea internă a stelei este extrem de complexă. Prezența companionului descoperit acum introduce o nouă variabilă semnificativă în ecuațiile privind momentul și desfășurarea exploziei.

Emoția comunității științifice este de înțeles, deoarece funcționarea unui astfel de sistem binar apropiat ar putea pune într-o lumină complet nouă comportamentul stelelor gigantice muribunde. Interacțiunea gravitațională a companionului ar putea influența procesele de pierdere de masă ale stelei, ar putea modela vântul stelar și chiar ar putea afecta dinamica exploziei. Potrivit lui Montargès, cea mai interesantă întrebare este acum ce efect va avea acest companion asupra următoarei etape critice a evoluției supergigantei roșii.

Istoria lui Betelgeuse a luat astfel o întorsătură neașteptată. Ceea ce părea a fi un gigant muribund și solitar este, de fapt, un membru al unei perechi dinamice, al cărei trecut comun și al cărei final dramatic ascund încă multe secrete. Anii următori de observații și modelările teoretice care le vor urma ar putea revoluționa modul în care ne gândim la ciclul de viață al celor mai mari stele din univers.

Sursa: LiveScience.com