Timp de decenii, astronomii s-au confruntat cu misterul argintului solar – părea că straturile exterioare ale stelei noastre conțin mult mai puțin argint decât se așteptau. Când specialiștii au analizat spectrul Soarelui, liniile spectrale caracteristice argintului erau mult mai slabe decât cele prezise pe baza analizei meteoriților. Această discrepanță a rămas nerezolvată ani de zile și a dat mari bătăi de cap cercetătorilor.

Aproximativ 98,5% din masa Soarelui este alcătuită din hidrogen și heliu, restul de 1,5% fiind reprezentat de elemente mai grele precum fierul, cuprul și argintul. Deși aceste elemente sunt prezente doar în cantități infime, ele transportă informații extrem de valoroase despre istoria cosmosului. Argintul, de exemplu, se formează atunci când stele muribunde explodează în supernove spectaculoase, iar prezența sa ne ajută să urmărim evoluția stelară de-a lungul a miliarde de ani.

Cheia enigmei se află în meteoriții CI condritici, roci spațiale primitive care s-au format din aceeași materie primordială ca Soarele, acum 4,6 miliarde de ani. Oamenii de știință se așteptau, așadar, să găsească cantități similare de argint în acești meteoriți și în steaua noastră. Măsurătorile au indicat însă în mod constant că argintul solar era deficitar față de cel din meteoriți, sugerând că ceva nu era în regulă cu calculele.

Un supercomputer suedez a ajutat la rezolvarea misterului Soarelui

Cercetătoarea Sema Caliskan, autoarea principală a studiului și actualmente afiliată la Universitatea din Liège, Belgia, împreună cu colegii săi, a ajuns la concluzia că astronomii au omis probabil ceva important. Întrucât Soarele nu poate fi vizitat personal, oamenii de știință au apelat la simulări computerizate pentru a modela comportamentul atomilor din atmosfera solară. Obiectivul a fost să creeze un model care să presupună o cantitate mare de argint și să producă totuși aceleași linii spectrale observate în realitate.

Încercările anterioare au avut doar un succes limitat, deoarece simulările erau prea simpliste. Atunci când lumina lovește un atom, se declanșează efecte complexe în structura internă a acestuia, care modifică modul în care atomul absoarbe lumina. Aceste complicate „efecte de non-echilibru” nu fuseseră luate în considerare de modelele precedente, fiind extrem de dificil de simulat și variind enorm de la un atom la altul.

Caliskan și echipa sa au fost primii care au încercat să simuleze atomul de argint incluzând aceste efecte de non-echilibru. Cu ajutorul supercomputerului Tetralith de la Linköping și folosind cele mai bune estimări, calculele au adus în sfârșit progresul mult așteptat. Modelul lor a indicat că Soarele conține de fapt cu 55% mai mult argint decât au putut măsura astronomii până acum.

Argintul s-a ascuns chiar sub ochii noștri în Soare

Deși acest rezultat nu se potrivește perfect cu datele meteoriților CI condritici, este suficient de apropiat pentru ca cercetătorii să poată exclude orice explicație extraordinară. Argintul lipsă s-a aflat, cel mai probabil, tot timpul în Soare, doar că trucurile fizicii l-au ascuns de ochii astronomilor. Interacțiunile complexe dintre lumină și atomi au făcut ca liniile spectrale să nu indice cantitatea reală prezentă.

„Studiind lumina stelelor de diferite tipuri și vârste, sperăm să înțelegem unde se formează argintul în univers și cum s-a distribuit în Calea Lactee de-a lungul timpului”, a declarat Caliskan. Argintul este un element deosebit de interesant deoarece se găsește și în meteoriții extrem de vechi, martori ai nașterii Sistemului Solar.

Echipa de cercetători intenționează acum să aplice această metodă și altor tipuri de stele. Descoperirea nu doar că a rezolvat misterul conținutului de argint al Soarelui, ci a deschis noi căi pentru determinarea mai precisă a compoziției chimice stelare. Rezultatele au fost publicate în prestigioasa revistă Astronomy & Astrophysics în iulie 2026 și au stârnit un mare interes în comunitatea științifică.

Sursa: Space.com