Actual · Filme · Auto · Tehnologie

Homo erectus și denisovanii ar fi putut trăi în aceeași perioadă în China

În sudul Chinei, fosilele dentare descoperite în două peșteri sugerează că, în urmă cu aproximativ 184.000 de ani, cel puțin două linii de hominizi trăiau în aceeași regiune. Descoperirile indică faptul că Homo erectus ar fi putut supraviețui în Asia de Est continentală mult mai târziu decât se credea și că aceeași zonă ar fi putut fi locuită și de denisovani.

Cercetătorii au analizat în total nouă dinți umani antici. Opt dintre aceștia aparțin, cel mai probabil, speciei Homo erectus, în timp ce al nouălea prezintă caracteristici care nu permit deocamdată identificarea sigură a speciei de hominid din care provine.

Cercetarea desfășurată în cele două peșteri arată, de asemenea, că Homo erectus ar fi fost capabil să se adapteze mediului de pădure tropicală. Această concluzie este importantă deoarece, până acum, se considera că mai ales oamenii moderni puteau exploata cu succes astfel de habitate.

Dinți antici descoperiți în peșterile din sudul Chinei

Fosilele au fost descoperite în peșterile Baxian și Naxian din provincia Guangxi, aflate la aproximativ 15 kilometri una de cealaltă. Peșterile din această regiune carstică formată în calcar le-ar fi putut oferi adăpost hominizilor care trăiau acolo. În aceeași zonă au fost găsite mii de resturi animale, dintre care unele ar fi putut fi transportate în peșteri de porci-spinoși care adunau oase.

Cei nouă dinți umani au fost identificați printre peste 18.000 de fosile. Descoperirile includ resturi de maimuțe, elefanți, rinoceri și alte animale erbivore. Datarea dinților și a sedimentelor din jur indică faptul că fosilele provin dintr-o perioadă cuprinsă între aproximativ 324.000 și 184.000 de ani în urmă.

Cei opt dinți atribuiți speciei Homo erectus prezintă caracteristici anatomice asemănătoare cu cele observate la alte fosile ale acestei specii. Acest lucru sugerează că Homo erectus era încă prezent în Asia continentală cu cel puțin 184.000 de ani în urmă, deși anterior nu existau dovezi fizice că ar fi supraviețuit pe continent după 400.000 de ani în urmă.

Proteinele oferă indicii despre hominizii antici

Cercetătorii au prelevat mostre din cinci dinți pentru a analiza proteinele antice conservate în interiorul lor. În multe situații, proteinele rezistă mai mult timp decât ADN-ul, astfel că pot furniza informații esențiale despre fosilele din care materialul genetic nu mai poate fi recuperat.

Modelele de proteine identificate în patru dintre dinții asemănători celor de Homo erectus corespund caracteristicilor observate anterior la alte fosile ale speciei. Analiza a sugerat și că trei dintre cei patru indivizi erau bărbați, iar unul era femeie. Cercetătorii au făcut această determinare pe baza prezenței sau absenței unei proteine asociate exclusiv cromozomului Y.

Totuși, anumite detalii ale proteinelor dentare diferă de cele observate la fosilele de Homo erectus descoperite anterior în China. Prin urmare, dinții ar putea aparține unei populații necunoscute până acum, cu trăsături genetice ușor diferite. Vârsta fosilelor continentale din China apropie descoperirile din Asia de Est de rămășițele de Homo erectus descoperite pe insula Java, datate la aproximativ 108.000 de ani. În perioadele în care nivelul mării era mai scăzut, legăturile terestre ar fi putut facilita contactul dintre aceste populații.

Dintele enigmatic și denisovanii

Cel de-al cincilea dinte analizat, denumit PA1796, nu se potrivește clar cu fosilele cunoscute de Homo erectus. Analiza proteinelor indică faptul că provine de la un individ de sex masculin, însă profilul său nu a oferit un semnal genetic recognoscibil. Forma dintelui diferă, de asemenea, de dentiția cunoscută a speciei Homo erectus, a neanderthalienilor și a oamenilor moderni.

Cercetătorii consideră că dintele ar putea proveni de la o specie de hominid necunoscută până acum, însă mai mulți specialiști consideră denisovanii o posibilitate plauzibilă. Unii cercetători îi asociază cu linia Homo longi. Fosilele descoperite în sudul Chinei și în Laos sugerează că acest grup ar fi putut trăi în aceeași perioadă cu Homo erectus, deși datele comparative disponibile despre dinții denisovanilor sunt încă limitate.

Originea dintelui ar putea fi clarificată prin descoperirea unor fosile similare. Pe lângă denisovani, nu este exclus ca acesta să fi aparținut unei populații distincte de Homo erectus sau unui individ care prezenta diferențe anatomice și genetice determinate de dezvoltarea proprie. Cercetări anterioare au ridicat deja posibilitatea unor încrucișări între Homo erectus și denisovani, iar noile descoperiri sugerează că astfel de întâlniri ar fi putut avea loc ocazional.

Adaptarea la pădurile tropicale

Analiza oligoelementelor din dinți și din resturile animale descoperite în peșteri a contribuit la reconstruirea mediului și a alimentației din trecut. Rezultatele sugerează că Homo erectus din sudul Chinei găsea hrană vegetală și animală într-un habitat tropical, asemănător pădurilor ecuatoriale.

Nivelul de stronțiu din dinți poate oferi informații despre locul în care a crescut un individ, deoarece concentrația acestui element în apă și în alimente variază de la o regiune la alta. Cercetătorii au comparat valorile obținute cu cele caracteristice unei regiuni carstice din valea Râului Roșu, în nordul Vietnamului. Rezultatele indică faptul că Homo erectus ar fi putut parcurge distanțe mari în peisajele carstice acoperite de păduri tropicale.

Descoperirile nuanțează imaginea potrivit căreia Homo erectus era adaptat în principal pădurilor deschise și zonelor cu ierburi. Longevitatea speciei și prezența sa în medii diverse indică o capacitate de adaptare mai mare decât se credea mult timp. Dacă Homo erectus și denisovanii au locuit în aceeași regiune, este posibil ca și oamenii moderni care au ajuns ulterior acolo să se fi întâlnit cu aceste populații.


Sursa: LiveScience.com


Sursa foto: Professor Kira Westaway (Macquarie University)

Share with