Mostrele aduse de Bennu în cadrul misiunii OSIRIS-REx indică că asteroidul conține nu doar roci, ci și molecule organice complexe, inclusiv aminoacizi, sugerând că materialul prebiotic a circulat în Sistemul Solar încă din etapele sale timpurii.
În analizele efectuate, cercetătorii au identificat din cei 20 de aminoacizi utilizați de viața terestră paisprezece, precum și patru componente fundamentale ale ADN-ului și ARN-ului în mostră.
Un studiu nou a comparat beta-alanină din Bennu cu același compus din meteoritul Murchison, examinând distribuția izotopilor pentru a înțelege condițiile de formare în vechile zone ale discului protoplanetar.
Ce spune beta-alanină?
beta-alanină nu face parte dintre aminoacizii utilizați de viața terestră în sinteza proteinelor, dar are roluri importante în alte procese biologice.
Materialul Bennu, păstrat într-o capsulă închisă la revenire, a limitat contaminarea terestră, iar analiza efectuată în condiții controlate a permis compararea directă cu alte mostre, precum meteoritul Murchison.
Cercetările nu se rezumă la cantitatea totală de izotopi, ci examinează și distribuția izotopilor în cadrul fiecărui atom de carbon, oferind indicii despre mediul în care s-au format aceste molecule.
Urmele izotopilor
Izotopii pot funcționa ca amprente chimice, arătând originea materialului și drumul său prin cosmos.
Pentru această analiză s-au folosit două instrumente: un dispozitiv pico-CSIA de la Universitatea Penn State pentru mostre foarte mici și un gaz cromatograf-tandem spectrometru modificat.
Analizele au arătat că media carbon-13 totală a celor două mostre este foarte asemănătoare, însă distribuția izotopilor între atomii de carbon din cadrul aceleiași molecule poate diferi semnificativ, în special în gruparea carboxil a beta-alaninei.
Medii diferite în care s-au format
O constatare surprinzătoare este că în cadrul aceleiași molecule doi atomi de carbon pot purta izotopi diferiți, sugerând condiții foarte vechi de formare.
Diferențele între distribuțiile izotopice între Bennu și meteoritul Murchison indică origini diferite ale precursorilor, posibil din medii chimice distincte ale discului protoplanetar.
Este probabil ca aceste molecule să fi format în zone diferite ale discului, unde mediul chimic era variat.
O imagine mai amplă a chimiei prebiologice
Rezultatele sugerează că aceleași molecule organice pot apărea în mai multe medii ale Sistemului Solar, extinzând intervalul condițiilor în care se pot forma compuși prebiotici.
Studiul beta-alanininei și al altor compuși similari prelevate de pe Bennu poate ajuta la înțelegerea motivelor pentru care meteoriții și asteroidii conțin atât de multe molecule organice, precum și cum izotopii pot semnala sursa acestora.
Cunoașterea semnăturilor izotopice abiotic poate sprijini identificarea semnelor biologice pe alte corpuri cerești, ajutând la distincția dintre reacțiile chimice naturale și potențialele semne de viață.
Sursa: Universetoday.com
Sursa foto: Goddard Space Flight Center/University of Arizona/NASA
