În timpul săpăturilor din 2018, în necropolă Sanmexia din provincia Henan, a fost descoperit un schelet feminin deosebit. Înmormântarea a fost cu fața în jos, iar în jurul zonei feței erau urme care indicau o leziune la nivelul nasului. Arheologii cred că această rană a fost provocată deliberat prin amputarea nasului, o pedeapsă menționată în textele istorice ca făcând parte dintre Cinci Pedepse.

Urmele de vindecare din jurul scheletului și semnele de regenerare a țesuturilor sugerează că rănirea a fost provocată pe o persoană în viață, iar în timpul vindecării au fost aplicate intervenții medicale care au sprijinit refacerea. Mormântul nu pare să fie o înmormântare familială sau comunitară, ci o practică aparte: corpul a fost înmărmântat cu fața în jos, însoțit de un ornament din bronz pentru păr, ceea ce sugerează excludere post-mortem a femeii.

Studiul a fost publicat în Journal of Archaeological Science: Reports. Unul dintre coautorii studiului, Qian Wang, afirmă că această descoperire este surprinzătoare deoarece textele istorice menționează doar amputația nasului, iar dovezi științifice directe nu au existat până acum. Autorii menționează de asemenea existența unor protocoale pentru a reduce sângerarea și a preveni infecțiile, ceea ce ar fi crescut șansele de supraviețuire.

Detaliile celor Cinci Pedepse

Potrivit relatărilor scrise, Cinci Pedepse cuprindeau amputarea nasului, tatuaje permanente, tăierea ambelor picioare, emasculare și pedeapsa cu moartea. În alegerea pedepsei, gravitatea infracțiunii determina severitatea măsurilor.

Această practică nu a fost izolată în China; alte civilizații au aplicat pedepse similare. Dinastiile chineze au eliminat treptat cele mai dure metode, deși unele elemente au persistat până în dinastia Yuan-Ming.

Conform documentelor, conceptul celor Cinci Pedepse a persistat în memoria istorică, însă dovezile reale sunt limitate. Un exemplu direct este amputația nasului, despre care cercetătorii susțin că oferă o dovadă tangibilă în prezent.

Urmele vii și semnele de supraviețuire

Din alte descoperiri ale perioadei se poate deduce că supraviețuirea după astfel de intervenții era posibilă. Arheologii au identificat schelete afectate de amputări la picioare, iar Sima Qian, istoricul legendar din dinastia Han, a relatat despre aceste evenimente.

Concepțiile medicale ale vremii indicau existența protocoalelor pentru oprirea sângerării, prevenirea infecțiilor și calmarea durerii, mecanisme care ar fi sprijinit un corp afectat să supraviețuiască intervenției.

Rănile de pe fața femeii, înmormântarea cu fața în jos și prezența unui obiect din bronz legat de păr sugerează că trupul a fost tratat de comunitate ca fiind viu după intervenție, iar mormântul său a fost plasat separat, semn că a fost excludă post-mortem.

Enigma continuă să existe

Aprecierea studiului subliniază limitele actuale: în prezent există doar un caz cunoscut de amputare a nasului în China; lipsa semnelor de mormânt și limitările literaturii din Yuan complică înțelegerea.

Cu toate acestea proiectul continuă: arheologii examinează mai multe morminte și schelete pentru a identifica traume și practici medicale, sperând să ofere un context arheologic mai clar.

Concluzia este că pe măsură ce noile analize avansează, pot apărea cazuri noi și ne vor permite să obținem o imagine mai amplă despre practicile pedepsei din acea perioadă și despre formele timpurii de îngrijire medicală.